CE trebuie sa stim despre DEPRESIE

Depresia este o tulburare de dispozitie care impiedica persoanele de la a duce o viata normala si care le afecteaza functionalitatea la locul de munca, in mediul social sau in cadrul familiei si cercului de prieteni.

Depresia este o incercare naturala a intregului organism de a se adapta si supravietui, o modalitate de indepartarea a sineluica urmare a unor emotii percepute ca fiind de neacceptat sau a unor medii percepute drept amenintatoare si ca o modalitate de retragere a sinelui.

Depresia implica o stare intensa de distres si nefericire, care dureaza in timp si interfereaza semnificativ cu nivelul de funtionalitate al individului in viata sa de zi cu zi. (Hamilton, 1999)

Persoanele afectate de depresie devin de obicei mult mai putin active din punct de vedere social. In plus, depresia poate fi cauzata, de asemenea, de comportamentul depresiv al altora, care o consolideaza accidental. De exemplu, atunci cand pierzi o persoana iubita, ai pierdut totodata o sursa importanta de intarire pozitiva. Acest lucru duce la inactivitate. Principala sursa de consolidare este acum simpatia si atentia prietenilor si rudelor. Cu toate acestea, acest lucru tinde sa consolideze comportamentul neadaptativ, adica de a plange, a jeli, a vorbi despre sinucidere, ceea ce duce la o instrainare ulterioara a prietenilor apropiati, izolare sociala si nefericire. Cu alte cuvinte, depresia este un cerc vicios in care persoana se afunda din ce in ce mai mult.

De asemenea, in cazul in care persoana nu are abilitati sociale sau are o structura de personalitate foarte rigida, poate gasi dificil sa faca ajustarile necesare pentru a cauta surse noi si alternative de intarire (Lewinsohn, 1974). Asa ca ramane blocata intr-o spirala negativa indreptata in jos.

Freud (1917) a spus ca multe cazuri de depresie s-au datorat unor factori biologici. Cu toate acestea, Freud, de asemenea, a sustinut ca unele cazuri de depresie ar putea fi legate de pierderea sau respingerea de catre un parinte. Depresia este ca durerea, care apare adesea ca o reactie la pierderea unei relatii importante.

Cu toate acestea, exista o diferenta importanta, deoarece oamenii depresivi se considera lipsiti de valoare. Ceea ce se intampla este ca individul se identifica cu persoana pierduta, astfel incat furia reprimata fata de persoana pierduta este indreptata spre interior, spre sine. Furia interioara reduce stima de sine a individului si il face vulnerabil in a dezvolta depresie.

Freud a facut distinctia intre pierderile reale (de exemplu, moartea unei persoane dragi) si pierderile simbolice (de exemplu, pierderea unui loc de munca). Ambele tipuri de pierderi pot produce depresie, determinand individul sa retraiasca episoade din copilarie, atunci cand au experimentat pierderea afectiunii din partea unei persoane semnificative (de exemplu, un parinte).

Abordarea cognitivista se concentreaza pe convingerile oamenilor, mai degraba decat pe comportamentul lor. Depresia rezulta din prejudecatile negative care apar in mod sistematic in procesul gandirii. Distorsiunea cognitiva da nastere la simptome emotionale si comportamentale (si, eventual, fizice), ceea ce inseamna ca pacientii cu depresie gandesc diferit fata de oamenii sanatosi clinic.

Abordarea cognitivista presupune, de asemenea, ca modificarile in gandire preced starea de spirit depresiva.

Depresia poate afecta oamenii pe diverse cai, iar simptomele sunt raspandite in diferite paliere ale functionarii umane:

• La nivel motivational intervine o stare de apatie, lipsa de energie si de interes. Lucrurile par sa fie lipsite de sens, iar viitorul fara speranta;
• La nivel emotional se simte o capacitate redusa de a manifesta diferite tipuri de emotii pozitive. O persoana cu depresie moderata spre severa poate fi anhedonica, ceea ce inseamna ca e incapabila sa mai simta vreo placere. Persoanele afectate pot face afirmatia ca se simt „golite”. Cu toate acestea, trairile negative se pot amplifica si sentimentele de furie sau resentiment, anxietate, rusine, invidie si vina pot creste in intensitate;
• La nivel cognitiv, persoanele afectate de depresie se pot confrunta cu dificultati de concentrare si mentinere a atentiei. Memoria poate fi de asemenea afectata, iar uneori oamenii ajung sa se intrebe daca nu cumva au ajuns la stadiul de dementa. Continutul cognitiv (directia gandurilor si a ruminatiilor) devine negativ. Apar idei negative despre sine, despre lume si despre viitor;
• La nivel comportamental, persoanele afectate de depresie nu se mai implica in activitati pe care in trecut le considerau agreabile si placute, se pot retrage din activitatile sociale, pot inceta sa iasa impreuna cu prietenii sau sa caute ajutor din partea celorlalti si se izoleaza social. Alte persoane, pe de alta parte, pot deveni mai solicitante si se agata de ceilalti, cautand cu disperare pe cineva care sa-i incurajeze. In situatii mai severe, indivizii pot suferi de agitatie psihomotorie, neliniste, retard;
• La nivel biologic, persoanele afectate pot avea probleme cu somnul – trezitul prea devreme sau somnul prea usor. De asemenea, isi pot pierde apetitul si interesul pentru sex. In cazul depresiei intervin multe schimbari fiziologice, indeosebi in ce priveste hormonii de stres (de ex. cortizolul) si neurotransmitatorii importanti, precum serotonina si noradrenalina. (Gilbert, 2011)

Teoreticianul cognitivist Aaron Beck (1967) a identificat trei mecanisme responsabile pentru depresie:

• Triada cognitiva (a gandirii automate negative) – ganduri negative despre sine, despre lume si cu privire la viitor, care au tendinta de a fi automate la persoanele deprimate, deoarece aparitia lor este spontana.
• Schemele de sine negative – un set de convingeri si de asteptari de la sine, care sunt, in esenta, incarcate de negativism si pesimism.
• Erorile in logica (de exemplu, prelucrarea defectuoasa a informatiilor) – tendinta de a se concentra selectiv pe anumite aspecte ale unei situatii, ignorand in acelasi timp informatii ce pot fi la fel de relevante.

Continutul cognitiv in depresie este asociat cu sentimentul de pierdere si lipsa de valoare.

Gandurile automate negative, care contin teme de pierdere personala sau de esec sunt corelate cu simptome de depresie si se influenteaza reciproc, mentinand conditia depresiva.

Ruminatiile sunt un model de gandire repetitiva, de obicei asociata cu depresia si anxietatea si care afecteaza adesea rezolvarea de probleme si procesarea sentimentelor negative, ducand la izolare sociala. Gandirea ruminativa reprezinta unul dintre simptomele de baza ale depresiei, dar care este frecvent asociata si cu alte tulburari mentale (tulburari afective, psihoze, dereglarea emotionala in tulburarea de personalitate borderline) si care joaca un rol important in dezvoltarea ideatiei si comportamentelor suicidare.

In domeniul neurostiintelor, cercetarile au evidentiat faptul ca la unii oameni exista un dezechilibru biochimic la nivelul creierului, unele substante, cum ar fi neurotransmitatorii, fiind produse in cantitati mai mici. Acest dezechilibru reprezinta o vulnerabilitate care faciliteaza depresia.

Celulele nervoase din creier se folosesc de neurotransmitatori pentru a comunica intre ele. Se considera ca mesajul pe care il transmit joaca un rol important in reglarea emotionala.

Cei trei neurotransmitatori implicati in depresie sunt noradrenalina, serotonina si dopamina.

Noradrenalina sau norepinefrina are rol in “raspunsul la lupta sau fuga”, alaturi de adrenalina. In 1960, cercetatorul J.J. Schildkraut a emis ipoteza ca depresia apare atunci cand in anumite circuite din creier exista o cantitate prea mica de noradrenalina. La polul opus, atunci cand acest neurotransmitator este in cantitati prea mari, se poate declansa mania.

Serotonina sau “hormonul starii de bine” influenteaza, printre altele, dispozitia, apetitul si somnul. Alec Coppen, unul dintre pionierii psihiatriei biologice si psihofarmacologiei, a emis ipoteza ca nivelul scazut al acestui neurotransmitator e asociat cu un nivel scazut de noradrenalina si, pe cale de consecinta, nivelul de serotonina poate fi manipulat indirect, prin medicatie, astfel incat sa creasca nivelul de noradrenalina.

Dopamina sau “hormonul placerii” este responsabil de sentimentele pozitive asociate cu recompensa si este implicat in mecanismele de invatare prin recompensare sau condtionarea apetitiva, care ne motiveaza sa continuam intr-o sarcina sau activitate. Exista dovezi ca un nivel redus de dopamina cauzeaza lipsa motivatiei si a dorintei si poate contribui la aparitia depresiei la unele persoane.

De asemenea, cercetarile au aratat ca la stresul cronic, hormonul stresului, cortizolul, este activ de-a lungul zilei, in cea mai mare parte a zilei, ceea ce afecteaza nivelul de serotonina si dopamina din creier, facilitand astfel depresia.