Sindromul epuizarii profesionale. BURNOUT !!!

Cine dezvolta sindromul burnout?

Acea persoana care pe parcursul mai multor saptamani observa la ea insasi senzatii puternice de epuizare, prezinta o diminuare considerabila a performantei si traieste experiente de instrainare fata de activitatea sa, fata de colegi si fata de institutia unde profeseaza (Maslach, 1986).

Riscul de a dezvolta o epuizare profesionala este descris de Shaarschmidt & Fischer (2008) prin patru modele de reactie privind comportamentul de munca:

• Implicare in munca crescuta si Capacitate de distantare mare – satisfactie profesionala mare, sanatatea este buna, o interventie referitoare la sanatate nu este necesara
• Implicare in munca scazuta si Capacitate de distantare mare – satisfactie profesionala relativa, clarificarea motivatiei este de dorit
• Implicare in munca crescuta si Capacitate de distantare mica – suprasolicitare, o interventie referitoare la sanatate este necesara
• Implicare in munca scazuta si Capacitate de distantare mica – resemnare, o interventie referitoare la sanatate este necesara

Autorii apreciaza ca fiind expuse riscului de a dezvolta o epuizare profesionala acele persoane care nu reusesc sa aiba distantare, adica sa se poata retrage din campul muncii in orice moment, cu succes si in mod consecvent.

Preventia epuizarii profesionale

In principiu, preventia ar trebui sa se desfasoare pe sapte niveluri privind analiza factorilor de stres:

• Persoana insasi
• Contextele de viata private
• Contactele perofesionale
• Echipa si cercul de colegi
• Legatura, relatia cu superiorii
• Institutia si bransa ei
• Conditiile-cadru sociale

In realitate, responsabilitatea principala ramane, in primul rand, a persoanei insasi, in timp ce rudele si colegii au doar un rol limitat in ceea ce priveste masurile de preventie.

25 de principii ale preventiei burnout-ului

1. Puterea si claritatea de dimineata – prima stabilire a directiei dimineata decide si ea cu privire la nivelul calitatii pentru restul zilei. Cel mai favorabil este sa te trezesti singur, fara desteptator, la ora dorita, sa iti acorzi putin timp de meditatie.
2. Calmarea respiratiei – modelarea constienta a respiratiei, pentru a se instala calmul si puterea.
3. Constientizarea propriului corp si a semnalelor sale – stresul persoanelor care pot denumi cel putin un simptom clar, repetitiv, poate fi probabil mai bine evaluat decat stresul altor persoane, care nu pot specifica niciun simptom (de ex. oboseala, durere, nevoia de odihna, etc).
4. Armonia miscarii – prin sport, dans, gimnastica, yoga, Pilates, educarea mersului, incetinirea ritmului vietii, respiratie, cultivarea vointei, s.a.
5. Alimentatie sanatoasa – verificarea propriului comportament alimentar (obiceiurile noastre alimentare ne influenteaza zilnic starea de sanatate).
6. Moderatie in obiective – obiectivele pe care ni le stabilim ar trebui adaptate motivelor, posibilitatilor si limitelor noastre.
7. Constientizarea deplina a momentului prezent (mindfullness) pentr a ajunge la linistea sufleteasca.
8. Centrarea asupra unui singur lucru – antiteza la multitasking, care nu face altceva decat sa duca la agitatie si la o crestere a numarului de greseli, nicidecum la o performanta sporita.
9. Claritate in gandire – sa facem distinctie intre gindirea rapida, precisa si prudenta si gandirea incoerenta, irationala si confuza.
10. Limbaj ponderat / dialog controlat – vorbirea sa fie clara, simpla si nu complicata, structurata si nu haotica, concisa si nu confuza, insufletita si nu montona, politicoasa, realista, sugestiva, clarificatoare, sensibila.
11. De la maxim la optim – implicarea excesiva poate contribui la dezvoltarea unei epuizari profesionale in aceeasi masura in care o poate face experienta dezamagirii de a nu realiza maximul.
12. Prudenta in actiune – practica de a crea conditii si procedee adecvate, de a economisi fortele, de a obtine rezultate bune ale muncii cu costuri rezonabile, stabilind astfel un echilibru intre propriile interese si cele alte altor persoane.
13. Consimtirea actiunii – impacarea cu partile neplacute ale activitatii tale, acceptarea acestora ca parte a intregului proces de munca.
14. Multitasking-ul privit ca o exceptie – atunci cand numarul sarcinilor urgente este foarte mare si timpul disponibil nu este suficient.
15. Minipauze – ca scurte incetiniri de ritm si care nu impovareaza timpul alocat.
16. Constructivitatea in relatii – in timpul intalnirilor cu persoanele importante din viata ta, merita sa iti amintesti cele sapte impulsuri ce apar in mod spontan in cadrul intalnirii: lupta, fuga, devotament, indiferenta, dominare, supunere si egalitate si sa incerci sa le modelezi pe viitor pentru a remodela relatia cu acestea.
17. Avantaj reciproc – examinarea modului in care putem modela prosocial situatiile in cadrul muncii si al familiei, in termeni de beneficii si consecinte.
18. Credibilitatea/ seriozitatea in viata de zi cu zi – prin incetinirea propriului ritm, solicitarea unui timp de gandire, completarea unei agende de termene, solicitarea unei compensari la ajutorul acordat, clarificarea pentru sine a faptului pentru care imi respect unele promisiuni rapide, daca nu au in primul rand scopul de ma face agreabil.
19. Ritmarea timpului – stabilirea in mod repetitiv a anumitor activitati din propria viata cotidiana, la momente fixe, pe care sa le si efectuez.
20. Spatiu pentru echilibrare – drept compensare pentru conditiile stresante (crearea de spatii ale starii de bine, fara insa a fi supraestimate, astfel incat sa poti functiona eficient oriunde iti desfasori activitatea).
21. Deschiderea fata de micile bucurii – Micile momente de fericire apar cel mai usor atunci cand nu necesita timp, nu costa bani, apar in timpul activitatilor noastre cotidiene si noi le acordam atentie. Fericirea apare si din dezvoltarea bucuriei anticipative cu privire la lucrurile care probabil se vor intampla.
22. Pacea din timpul serii – este avantajos sa ne gandim deja in timpul zilei ca seara sa prevenim stresul si sa ne ingrijim de propria persoana.
23. O atitudine iubitoare – sa ne cultivam iubirea, bunatatea si recunostinta pentru semenii nostri!
24. O atitudine plina de bunatate – practicarea tolerantei fata de imperfectiunile si greselile altor oameni, disponibiltatea de a sprijini persoanele aflate in dificultate.
25. O atitudine recunoscatoare, privita ca o schimbare de perspectiva – ne indreptam atentia si asupra a ceea ce primim, nu numai asupra a ceea ce oferim.

(Jörg Fengler)