DESPRE AUTOCONTROL

Ce NU POT controla

• Ce simt ceilalți
• Atitudinile, comportamentele și reacțiile pe care le au ceilalți
• Dacă ceilalți mă pot ierta
• Limitele pe care le au ceilalți
• Credințele și percepțiile celorlalți
• Ce se întâmplă în jurul meu
• Ce spun alții
• Ce gândesc ceilalți despre mine
• Viitorul, trecutul

Ce POT controla

• Răspunsul meu la comportamentul celorlalți
• Limitele pe care le setez în raport cu ceilalți
• În ce fel mă las afectată de ceilalți
• Când și dacă pot ierta
• Cum îmi gestionez timpul, energia și atenția
• Cum vorbesc și îi tratez pe ceilalți

Beneficiile autocontrolului sunt abundente și esențiale pentru o viață de succes. Autocontrolul eficient a fost legat de succesul în mediul academic și în mediul profesional, precum și de bunăstarea socială. Sănătatea mentală și fizică bună, reducerea criminalității și durata de viață mai lungă sunt, de asemenea, legate de autocontrol.

Autocontrolul servește ca o funcție executivă necesară pentru atingerea scopului individual. Este un proces cognitiv de autoreglare a comportamentului în urmărirea obiectivelor personale. Acest proces executiv avansat ne permite să ne inhibăm răspunsurile impulsive în comportament, favorizând un comportament mai adecvat, specific contextului.

Se teoretizează că obiectivele abstracte sunt atinse pe perioade mai lungi decât obiectivele concrete, iar scopurile sunt integrate ierarhic în deciziile comportamentale, care sunt implicit clasificate în funcție de situație.

Deciziile sunt teoretizate a fi luate mai întâi la un nivel inferior, care conduc la atingerea obiectivelor mai abstracte. Concentrarea unei persoane determină ce nivel de obiectiv este atins. Luarea unor decizii etice, care sunt considerate a fi mai abstracte, sau de nivel superior, necesită decizii de autocontrol, care sunt integrate în labirintul complicat de alegeri implicite pe care le facem zilnic.

Este util să știm când s-ar putea să avem o lipsă de autocontrol. Dar și mai de impact este să știm cum să construim autocontrolul – cu cât se practică mai mult, cu atât devine mai puternic.

• Un element cheie în autocontrol este amânarea gratificației. Învățarea copiilor cum să aprecieze și să se distragă eficient de la satisfacție îi va ajuta până la vârsta adultă.
• Un alt element cheie este capacitatea de a fi precaut. Învățarea copiilor cum să gândească, mai degrabă decât să reacționeze doar la un impuls, este locul în care forța de caracter a prudenței poate fi hrănită. Prin practică, deciziile mai bune pot fi luate în timp real.
• Un alt element cheie este capacitatea cognitivă. A-ți lua timp pentru a explora opțiunile înainte de a fi impulsiv în luarea deciziilor este un exemplu puternic de autocontrol. Punctele forte ale caracterului curiozității și dragostea de a învăța sunt domenii de creștere în construirea autocontrolului.
• Un alt element de autocontrol este capacitatea de a vedea perspective alternative în mod eficient. Inteligența socială este o forță de caracter care poate fi întărită pentru a îmbunătăți autocontrolul. În loc să reacționeze impulsiv la comportamentul altei persoane, cineva cu inteligență socială îmbunătățită poate răspunde mai ușor cu compasiune și empatie. Se vor produce izbucniri mai puțin violente atunci când cineva își poate încetini răspunsul pentru a reacționa în mod corespunzător la o amenințare percepută.

Să explorăm puțin mai multe despre psihologia din spatele autocontrolului.

Capacitatea de a ne controla impulsurile se bazează în cortexul prefrontal al creierului. Această parte a creierului uman este bogată în conexiuni neuronale complexe, permițându-ne să planificăm, să ne exercităm voința și să ne atingem obiectivele. Într-o lume plină de stimuli concurenți, afirmarea autocontrolului este un proces de epuizare care reduce vitalitatea umană. Cu alte cuvinte, este nevoie de multă energie pentru a ne inhiba impulsurile în mod eficient.

Evitarea poate fi un predictor al comportamentului mai puternic decât voința. Crearea unui mediu în care nu trebuie să exersăm inhibarea impulsurilor cu efort, ci mai degrabă să evităm situațiile în care acest autocontrol va fi testat, este extrem de benefică. Acest tip de luare a deciziilor permite ca obiectivele pe termen lung să fie în centrul atenției, mai degrabă decât obiectivele pe termen scurt.

Epuizarea ego-ului joacă un rol esențial în implementarea cu succes a strategiilor de autocontrol. Oamenii au o capacitate limitată de a se testa pe ei înșiși în fața satisfacției imediate. Acest proces este solicitant din punct de vedere cognitiv și este însoțit de o epuizare constantă pe parcursul zilei, iar abilitățile de autocontrol devin slăbite. Cineva care poate face mai multe sarcini în același timp, în mod eficient, în vederea atingerii obiectivelor sale, creează un cadru cognitiv care permite noi asocieri cu tentațiile nedorite. Prin practică, oamenii pot reasocia tentațiile care sunt la început considerate dezirabile, cu indicii negative. Această practică permite ca obiectivele distale să fie atinse mai ușor în fața ispitelor care, altfel, ar împiedica progresul către acele obiective.

Comportamentul necesită alegere. A permite dezvoltarea unei legături între atingerea obiectivului de nivel superior sau distal și alegerea satisfacerii nevoilor imediate de luare a deciziilor este locul în care comportamentul de autocontrol se îmbunătățește. Încetinirea reacțiilor și permiterea auto-reflecției înainte de luarea deciziilor oferă loc pentru consolidarea punctelor forte.